Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de drept:

“Modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 338 alin. (1) din Codul penal, în sensul de a se stabili dacă noţiunea de accident, cu raportare la art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002, vizează atât accidentele de circulaţie provocate cu intenţie, cât şi din culpă sau doar pe cele cauzate din culpă.”

În practică, într-o primă orientare, majoritară, se consideră că, deşi legiuitorul nu menţionează în mod explicit, noţiunea de “accident”, cu raportare la dispoziţiile art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002, vizează doar accidentele de circulaţie provocate din culpă, fiind excluse faptele intenţionate (lovirea sau alte violenţe, vătămarea corporală, omorul).

În cea de-a doua orientare, minoritară, se consideră că noţiunea de “accident” vizează atât accidentele de circulaţie provocate cu intenţie, cât şi din culpă.

ÎCCJ reține că forma de vinovăţie a intenţiei se va putea reţine numai atunci când autorul a urmărit producerea rezultatului, respectiv vătămarea sau decesul persoanei, folosind vehiculul implicat în evenimentul rutier drept mijloc de realizare a acestuia.

Prin Decizia nr. 188/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 533/2025, admite sesiarea și stabilește că noţiunea de “accident de circulaţie” la care se referă prevederile art. 75 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, vizează exclusiv evenimentele rutiere produse din culpă sau fără vinovăţie.