Excepţia de neconstituţionalitate privește dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură penală.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate prevăd că pot fi atacate cu recurs în casaţie hotărârile prin care în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal, textul nefăcând referire şi la situaţia opusă, cea în care în mod greşit nu s-a dispus încetarea procesului penal. Or, prin faptul că acest caz a fost omis din cuprinsul dispoziţiilor art. 438 din Codul de procedură penală, este încălcat dreptul la un proces echitabil din perspectiva principiului egalităţii armelor.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură penală, care are următorul cuprins:”(1) Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri: […] 8. în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal;”.

Curtea reţine că soluţia legislativă prevăzută la art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură penală încalcă principiul egalităţii armelor, fiind, aşadar, contrară prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi celor ale art. 6 din Convenţie, în măsura în care nu permite inculpatului să formuleze recurs în casaţie în ipoteza în care în mod greşit nu a fost dispusă în ceea ce îl priveşte încetarea procesului penal.

Prin Decizia nr. 50/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 328/2025, Curtea Constotuțională reţine că soluţia legislativă prevăzută la art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură penală încalcă principiul egalităţii armelor, fiind, aşadar, contrară prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi celor ale art. 6 din Convenţie, în măsura în care nu permite inculpatului să formuleze recurs în casaţie în ipoteza în care în mod greşit nu a fost dispusă în ceea ce îl priveşte încetarea procesului penal.