Înalta Curte de Casației și Justiție a fost sesizată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile privind interpretarea unei dispoziții din Legea nr. 50/1991.

Obiectul sesizării

“Dacă infracţiunea prevăzută în art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii constând în continuarea executării lucrărilor, după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente potrivit legii, vizează deopotrivă aceeaşi conduită interzisă, incriminată ca infracţiune şi în cazul în care lucrările nu se opresc, dar sistarea lor este dispusă de către organele de urmărire penală?”

Practica judiciară

În practica judiciară, într-o primă opinie, s-a opinat în sensul că infracţiunea prevăzută în art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii vizează deopotrivă aceeaşi conduită interzisă, incriminată ca infracţiune şi în cazul în care lucrările nu se opresc, dar sistarea lor este dispusă de către organele de urmărire penală.

În cea de-a doua opinie s-a opinat în sensul că fapta persoanei, constând în continuarea executării unor lucrări, deşi există o dispoziţie de oprire a acestora dată de procuror, nu reprezintă infracţiunea prevăzută de art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

Decizia ÎCCJ

Prin Decizia nr. 46/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1007/2024, ÎCCJ a admis sesizarea și a stabilit că infracţiunea prevăzută în art. 24 lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, constând în continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente potrivit legii, nu vizează şi situaţia în care lucrările continuă după dispunerea opririi acestora de către organele de urmărire penală.